Ich bin ein Berliner

Aaaah Berlin…neobisnuita capitala a Germaniei, un fost simbol al Razboiului Rece, transformat acum intr-unul al libertatii si al pacii mondiale, dupa cum exprima operele de arta graffiti stropite pe faimosul zid al Berlinului.

Am avut minunata ocazie de a petrece vara lui 2011 in Berlin, la invitatia unei designerite romance de acolo, foarte talentata, care m-a invitat sa lucrez in magazinul ei si sa particip la Berlin Fashion Week ca manechin. Nici macar ai mei nu au putut sa mai vada downside-urile acestei experiente, asa ca m-au lasat sa plec singura pentru prima oara, desi aveam doar 17 ani. And I’m real glad they did.

Odata ajunsa acolo, mi-am petrecut primele doua saptamani cu niste pusti de 15 ani, printre care si nepotul designeritei, care era super panicat in prima zi sa nu le zic alor lui ce prostii faceau. Ma amuza cum ma priveau toti ca o ‘’adulta’’, desi eram doar cu doi ani mai mare. Ma ascultau zici ca eram Rafiki din Lion King, plina de intelepciune, in timp ce le dadeam tot felul de tips and tricks on how to deal with parents and shit, printre randurile de shot-uri si tigarile fumate. Era fun.

A urmat apoi Fashion Week. In prima zi eram foarte emotionata dar si entuziasmata ca aveam sa particip intr-un show atat de tare, ca manechin- eu! Atmosfera era geniala: designerii tipau, manechinele cu nasul pudrat misunau peste tot, iar manechinii- something pleasant to rest your eyes upon.

Desi eram super antisociala si timida, am reusit sa ma aciuiesc la o gasca de manechini, cu care am mers la un after-party ca in filme: petrecerea se desfasura intr-o cladire abandonata, violata de luminile stroboscoapelor, fumul gros al smoke machine-urilor si mireasma prafurilor. Toti erau imbracati nebuneste, iar eu eram in al noualea cer. Am plecat insa dupa ce m-a acostat un ciudat la baie care a tinut sa imi spuna, intr-un accent britanic gen Russell Brand: ‘’I’m here for the *hiccup* Burberry show, love!’’. Am ajuns apoi acasa in confortul unei zone rezidentiale linistite, dupa ce am ratacit vreo ora singura pe strazile Berlinului, putin pilita ce-I drept. Ajunsesem la un moment dat si pe o autostrada ciudata, numai eu cu niste betivi. Super!

Day 2 la Fashion week reprezinta inceputul unei romante de neuitat, o iubire tanara, neasteptata, in ton cu Berlinul- artistica si plina de surprize. Dupa show, am cunoscut un manechin/muzician Canadian-let’s call him T.- pe care, dupa doar 5 minute de conversatie, l-am invitat la o cafea a doua zi. El s-a mirat de hotararea mea si simteam ca l-am prins putin ‘’off-guard’’, dar in ciuda faptului ca eram ‘’a total stranger’’, a acceptat. Si imi permiteam s-o fac pe nebuna: asta e tare cand calatoresti, poti fi cine vrei, fara sa tii cont de catusele normelor sociale, atat de boring. Totusi, uitasem sa ii cer numarul de telefon si facusem schimb doar de Facebook-uri.

Urmatoarea zi, m-am gandit ca nu e foarte probabil sa apara T. la locul si ora stabilita, dar m-am dus oricum: acolo imi placea sa ma plimb aimlessly pentru ca aveam zilnic ‘’date’’ cu orasul in sine. Si, desi am intarziat, l-am prins pe T. fix cand vroia sa plece- it was destiny. Totusi, eu eram sober de data asta, asa ca nu mai aveam tupeul si ‘’high-ul’’ ala de after-show- confidence-ul se cam potolise in acea zi. Ceea ce inceput ca o situatie awkward s-a transformat intr-o discutie ultra cheesy, ca in filme, de 4 ore la o cafenea cocheta: genul ala de ne completam propozitiile unul altuia, eyelash batting and shit. Eram totally drunk in love. Dar si el era la fel. Cumva ne gasisem in orasul acela jucaus, noi doi, obsedati de muzica, feeding off each other’s creativity. Vedeti voi, el avea o trupa cu fratele lui, iar in timpul liber o facea pe manechinul. A, si era si dansator profesionist. Chipul lui zici ca era sculptat de ingeri.

Dupa ce am tras de un suc (nu aveam timp sa beau de cat vorbeam) vreo 4 ore si ceva, am mers impreuna la studio-ul lui, unde am inceput un ‘’jam sesh’’- adica am compus muzica random, radeam si ne complimentam reciproc cu privire la vocea si talentul celuilalt. Incepusem deja cu versuri din alea gen ‘’You make me go crazy’’ si chestii…Ne simteam ca protagonistii unui film de tip rom-com. Eu, romanca venita in Berlin pentru prea putin timp, el-un artist neinteles, orasul-colorat si haotic, amandoi vorbind pe limba noastra comuna, in ciuda diferentelor culturale: muzica. Am plecat seara spre casa topaind, stiti voi, acompaniata de sentimentul ala enervant, parca vrei sa te dezbraci de trup si sa iti lasi sufletul sa zburde somehow.

A doua zi a venit prietena mea cea mai buna sa ma viziteze si bineinteles ca am facut ca toate alea la aeroport: ‘’Like omg! Suntem impreuna intr-o tara strainaaa, no parents to be seen!’’/‘’Mothers, lock up your sons!’’ si alte caterinci din astea invatate de prin teenage movies.

MonaLisa

T. ne invitase pe amandoua in acea seara la un super club pe malul raului Spree. Si, dupa ce ne-am asigurat parintii ca in seara aia o sa o ardem chill, la un film ceva, ne-am imbracat flashy si am plecat entuziasmate spre club (oh, shut up). T. venise si el cu niste prieteni si eram ditamai gasca. Clubul-genial. La etaj arata ca un beach bar: tejgheaua presarata cu luminite, umbrelute colorate, nisip, tiki masks si chestii, iar atunci cand coborai dadeai de un ring de dans cu muzica tare, numai hituri celebre si, de departe cea mai misto chestie: in mijlocul ringului de dans era un mini-debarcader care permitea barcutelor mici cu motor sa acosteze si oamenilor sa se distreze. Veneau valuri, valuri de oameni pe barcute si incepeau sa danseze imediat cum paseau pe ringul de dans. Nu mai vazusem nicaieri asa ceva. Anyway, eu cu T. am dansat literally toata noaptea. Ma rog, de fapt el dansa, iar eu ma zbataiam pe langa el. Dansa asa frumos incat, la un moment dat, I kid you not, lumea incepuse sa ne faca poze si ne inconjurasera. A fost uluitor. Mai tarziu, am iesit din club, pasind pe razele soarelui care tocmai rasarise maiestuos pe cerul varatic al Berlinului. Ne-am mai plimbat vreo ora dupa care m-a condus acasa.

street

Zilele au trecut si venise timpul sa plec inapoi acasa. Deja stabilisem amandoi foarte clar ca ne vom casatori cand ma intorc eu la Master cica in Berlin. Viitorul parea asigurat. Mi-a spus si ca imi cumpara un Porsche odata ce ajunge faimos, dupa ce i-am spus eu ca este marca mea preferata de masini.

In ultima seara, dupa ce m-a dus sa cant la un open mic bar ca-n filme- o singura lumina pe mine, eu cu pianul, d’astea-m-a dus pentru ultima oara la metrou, care parca a plecat mai repede ca niciodata din acea statie. A fost chiar dramatic- el si-a lipit palmele pe geamul metroului, iar mie mi-a curs o lacrima. God, I’m such a woman…

Dar romanta asta nu s-a terminat acolo: am vorbit toata vara pe Skype, seara de seara, facand schimb de poezii si muzica, ode ale acelei idile de vara, doomed to failure. Si imediat cum m-am intors in tara, mi-am cumparat bilet catre Berlin ca sa imi petrec ziua de 18 ani alaturi de el.

Dar lunile au trecut, iar eu am cunoscut pe altcineva. In ciuda noii mele relatii, m-am intors totusi in Berlin ca sa inchei un capitol superb din viata mea. T. m-a asteptat la aeroport cu un buchet imens de trandafiri rosii ca sangele, iar plantat printe tulpini: un Porsche de jucarie. (Fucking adorable, huh?)

However, a trebuit sa il anunt cu privire la noua mea cucerire, iar el, pentru ca e too good to be true, a inteles. Am petrecut o saptamana doar ca prieteni, iar el mi-a dat cel mai frumos cadou: m-a rugat sa apar in primul lui videoclip, al piesei mele preferate semnata Rooftop Runners (trupa lui), care s-a filmat intr-un azil abandonat intr-o padure la vreo 30 de km de capitala. Si cum erau -10 grade (asta se intampla in Decembrie), dadeam cu totii tequila pe gat ca sa rezistam gerului. And that was it.

Si acum, ca sa inchei aceasta poveste a carei esenta nu va fi niciodata surprinsa folosind doar cuvinte, o sa ‘’imprumut’’ o idee din Sex and The City, spusa de Carrie Bradshaw cu referire la relatia Samanthei cu Smith- ‘’ “Some love stories aren’t epic novels. Some are short stories. But that doesn’t make them any less filled with love.”

IMG_0479

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s